Stiti cum se spune despre Canon si Nikon, ca ei detin tehnologie pe care o vor scoate pe piata abia peste vreo doi ani? Ei, cam asa si cu noi. Adica ceea ce scoatem acum pe piata sta undeva intr-un colt de minte de vreo doi ani cel putin (probabil cat va dura si sa ne facem timp pentru a termina sectiunea de "boutique"!). De ce ia 2 ani sa faci un album care nu are nimic special in afara faptului ca are niste dimensiuni atipice si... se deschide invers? Habar n-am! Poate fiindca intotdeauna timpul e insuficient si de-abia ajunge pentru lucrurile ce trebuie rezolvate zi de zi, iar pentru a pune in practica idei ramane atat de putin...

Orisicat: intrucat "tiparele" le gasim prea stramte, iata ce am mai "copt" - un album panoramic, 30x15cm cu 12 file (24 de pagini), care va fi disponibil numai pentru fotografiile din sedintele foto inainte de nunta sau cele de dupa nunta (Trash the Dress, daca e cazul). Pentru acest album am folosit fotografiile din sesiunea de "I Almost Trashed My Dress" cu Raluca si Zoli, care vor trebui sa-si reconfigureze politele bibliotecii cu aceasta ocazie.

P.S. Ralu a zis ca albumul asta e la fel de bun ca si o ciocolata, ceea ce, la cat de mult ii place ei ciocolata, trebuie sa fie de bine...

P.P.S. Cica au demolat hala respectiva la o saptamana dupa sedinta noastra foto. Sper ca nu are legatura cu fotografiile...

Da, aceeasi Ralu si Zoli - poate unii si-i aduc aminte de pe blogul vechi. Atat de la sedinta foto de dupa casatoria civila, cat si de la sedinta foto de dupa ceremonia religioasa (ziua 2/3). De ce abia acum, la exact un an de cand sunt coasatoriti? Asa, de aniverasare! De fapt, nu chiar - tot amanam sedinta asta foto si abia acum a chiar avut loc (de ce, e o poveste lunga...).

Ei, acum un an, cineva ne-a zis ca langa lacul de la Micesti e o padure de mesteceni, asa ca am planificat sedinta foto: un fotoliu impunator, pe care il ducem intre mestecenii aceia inalti, drepti, cu coaja alba, softboxuri, reflectoare - tot ce mai trebuia era sa ne potrivim programul si sa tina vremea cu noi. Cum am ajuns sa cautam padurea doar in dimineata zilei in care urma sa fotografiem, e o alta poveste. Cert e ca inspre lacul de la Micesti exista, intr-adevar, o padure de mesteceni. Din punct de vedere botanic. Niste copacei care arata mai mult ca niste tufe, strambi si cu coaja negricioasa, suferinzi si inghesuiti unul intr-altul.

Prin urmare, cu o ora inainte de sedinta foto, vorbim cu portarul unui monstru energofag clujean sa ne puna la dispozitie o hala parasita. Ne declaram multumiti de peisajul cu iz de elan muncitoresc - in fond, fotoliu de 600 EURO, hala parasita, rochie de mireasa si Conversi par sa duca inevitabil catre Trash the Dress! Ei bine, nu am chiar trashuit-o si nici pana acum nu mi-e clar de ce, oricum, dupa o vreme "office manager"-ul a venit si ne-a sugerat ca ar fi cazul s-o stergem, asa ca ne-am platit taxa de protectie si ne-am mutat intre tufe pentru inca cateva cadre. In ciuda eforturilor, rochia a supravietuit.

Multumim mult Barbarei de la Galeriile Arhipelag pentru fotoliul minunat si pentru cufarul starpelit din baie, care am constatat la un moment dat ca ascundea cateva role de hartie igienica (noi l-am luat pe post de "bonus" cu fotoliul:)

Acum, daca ma gandesc, poate ar fi trebuit sa aducem si un mesteacan in ghiveci. Hmmm...